Skip to content

La croitor

February 19, 2013

Cladirea miroase a decrepit inca de peste drum, o ruina a timpurilor de demult ce incapataneaza sa nu se darame in ciuda abuzurilor cauzate de timp si locatari. O crevasa coboara de sus de sub streasina ca un rictus estompat, o strambatura dezaprobatoare la casa de vizavi, un fel de a-i spune ca a pierdut pariul timpului si ca de-acum inainte poate sa se darame in voie, oricum e invinsa.

La parter in atelierul de croitorie vechi de saizeci de ani, Nea Jan, venit din Medgidia in urma cu ani buni, coase cu un ochi si cu altul ma cumpara. Mi-a pus pecetea si ochiul indreptat spre mine e ingrijorat, “de ce-o fi venit asta iar aici? nu pare ca vrea sa-i repar ceva…”. Nea Jan e inconjurat de un miros greu de stofe si postavuri prafuite ce se imbina delicat cu izuri de igrasie si miresme de brocarduri, crepuri, pasle, satinuri si poplinuri, toate laolalta putrezite.

In vitrina stau incremenite pe manechine doua costume croite dupa moda de demult, veritabile demonstratii de virtuozitate croitoreasca. Imediat in spatele lor e improvizata o cabina de schimb de dimensiuni minuscule ceea ce ma face sa cred ca Nea Jan isi alege clientela pe considerente ponderale iar mai in spatele ei e masa de lucru. Batranul croitor lucreaza de zor cu mânecarul peste o rochie de tafta sub privirile atente ale unei batrane ce sta aproape invizibila pe scaunul din dreapta lui.

Odata intrat, imi acorda in totalitate atentia ei si ma ia la intrebari pana sa apuc macar sa spun buna ziua.

– Tinere, de unde esti tu? zice ea vadit intrigata de intrarea mea

– Din Buzau doamna.

– Ha! I-auzi Jane, musafiru’ tau face pe desteptu’ cu mine! In timpul asta Jan se uita pe sub ochelari la mine parca intrebandu-se daca stiu in ce naiba ma bag. Apoi intorcandu-se catre mine, batrana continua:

– Flacaias, adica de unde ai venit tu aici, ce cauti la noi in zona?

– Paai, am vazut atelierul de vizavi.

– Ei hai comedie, de unde draga de vizavi, ce…mergeai asa pe strada si te-ai gandit sa-l vizitezi pe Jan? Acum Jan se uita de sus catre batrana dar ea nu-l observa.

– Ne-am mutat de curand in cladirea de peste strada, doamna. (ca sa fiu corect, fix peste strada e casa darapanata si un liceu)

– Auzi draga, esti tu la liceu cum sunt eu fata mare! arunca baba razand, replica ce-l face si pe batranul Jan sa pufneasca cu inteles.

– Nu tanti, in cladirea de langa liceu.

– Aaaa, aia de birouri? Auzi, ia zi, cat dati chirie acolo? De data asta vocea e alta, i-am starnit vadit interesul si de-abia acum incepe cu adevarat descosul, ca de, unde cineva coase, cineva tre’ sa si descoasa.

– Nu stiu tanti.

– Ei nu stii, cum sa nu stii, nu te-ai mutat tu acolo? Ia zi, cat dati pe apartament?

– Tanti zau nu stiu, e inchiriat etajul intreg de firma la care lucrez, nu stiu sa va spun cat costa.

– I-auzi Jane, un etaj intreg…de firma. Pfiii, ce de bani! Apoi intorcandu-se brusc spre intrare, trece la o tonalitate ferma si iritata: Ma, pe mine sa nu ma duci cu presul, mie sa-mi spui cat dati acolo ca ma intereseaza!

– Bre, zic eu, un pic incurcat dar si amuzat, habar nu am, ce nu intelegi? Replica mea ii prabuseste umerii babei, vede ea ca nu afla cu una cu doua informatia pretioasa. Acum, trece la tactica mieroasa.

– Domnule, trebuie sa-mi spui, ti-am zis ca ma intereseaza, hai zi, cat sa fie? O mie, doua mii de euro?

– Nu stiu, cam asa, o mie – doua mii de euro…

– Pai o mie sau doua mii?

– Nu stiu doamna, chiar nu stiu sa va spun, va rog sa ma credeti, nu tin de mine aspectele financiare.

– Ei lasa, lasa…stiu eu ca nu vrei sa spui. Da nu-i nimic, ca tot aflu eu, aflu eu tot! imi suiera baba printre dinti, luandu-si cu dispret privirea de pe mine si pironind-o in al doilea costum din vitrina, parca vrînd sa-l arda.

Mai departe eu ma iau de ale mele cu batranul de altfel si el un pic mai tafnos dupa toata tarasenia. Despre cum ma fura nea Jan, intr-un episod viitor.

Advertisements
2 Comments
  1. AlinaC permalink

    Este croitoria de pe Str Popa Tatu? :))

  2. Andrei Teşcan permalink

    E pe Grivitei dar e foarte aproape de Popa Tatu, deci probabil ne referim la aceeasi. Sa inteleg ca descrierea mea n-a fost destul de graitoare? 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: