Skip to content

Cu și despre oameni

February 10, 2014

De fiecare dată când cineva care nu mă cunoaște află că nu am cont de Facebook observ invariabil privirea ce transmite mai mult decât evident neîncredere și uimire, într-o clipită mă simt ca și când aș fi din AUM sau altă sectă ce predică regăsirea absolutului prin alipirea fizică cu liderul ei (obligatoriu urât ca dracu’).

După asta, vine momentul în care mi se dă totuși prezumția de nevinovăție, așa, mai mult pentru că mă aflu în compania unor oameni care au un cont de Facebook și deci implicit sunt normali, prezumție ce va fi infirmată sau confirmată destul de simplu. Trebuie să răspund la întrebarea “da de ce?” și recunosc că habar n-am să dau un răspuns simplu așa că bâlbâi mereu altceva și uite-așa mi se pune pecetea: “ciudat”.

ciudat

 

Acum ajung și la partea interesantă, am găsit articolul unui tip care a fost plătit timp de 1 an de zile nu numai să nu mai folosească Facebook-ul, ci internetul cu totul. Ei bine, asta da mișcare radicală.

Concluzia tipului este că deși poate internetul îl face să fie mai puțin concentrat la ce e important, îl ajută mai mult să piardă timpul cu nimicuri, îi poate oferi iluzia că face ceva ce contează, preferă toate aceste părți negative pentru posibilitatea de a fi conectat la lumea din jurul lui. Așadar un fel de ”când ești în Roma, poartă-te ca romanii”.

Întorcându-mă la partea neinteresantă, articolul lui m-a făcut și pe mine să mă întreb de ce de fapt mi-am închis contul de Facebook. Și dacă stau să mă gândesc e destul de simplu, cred că Facebook-ul poate fi cu adevărat util în două situații, când vrei să agăți sau când vrei să ții legătura cu oamenii cu care interacționezi doar prin intermediul locului de muncă, ceea ce tot un fel de agățat e. 🙂 Eu l-am închis într-un moment în care nu mai era nevoie să fac ambele două acțiuni de mai sus, moment în care mi-am dat seama că de fapt e doar pierdere de timp.

După doi ani e posibil să fi ratat vreo două tipe (din care pentru una sigur trebuie să mulțumesc providenței c-am ratat-o) și e posibil să fi ratat câteva oportunități la serviciu (las c-am creat altele) și poate că am ratat și ceva cu adevărat minunat însă cred că am mai și câștigat ceva. De exemplu faptul că atunci când mai vorbesc cu câte un prieten și mă întreabă ce-am mai făcut, chiar îi simt în glas că întreabă pe bune pentru că fără Facebook, habar nu are. 🙂

Articolul ăsta trebuia să aibă și o morală și ea este că…Facebook așa cum îl știi acum va muri / se va transforma în altceva la un moment dat. Nu asta e morala. Morala e că fiecare din noi are nevoia să fie aproape de cei din jurul lui și dacă am învățat ceva din articole de genul celui indicat mai sus sau din lipsa mea de cont e faptul că într-o lume în care comunicarea dintre noi devine din ce în ce mai superficială trebuie să încercam măcar cu cei apropiați să o păstrăm veritabilă, indiferent de metodele prin care facem asta.

ps: hai că fără internet (încă) mai supraviețuiești dar cum ar fi un an fără telefon?

Advertisements

From → De-ale lumii

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: