Skip to content

În întunericul din noi

February 26, 2014

Mă gândeam dăunăzi cum de multe ori ne trezim răspunzând involuntar la întrebarea ”ce mai faci” cu un sec ”bine”, un banal și comun ”bine”, o stare de fapt uneori total opusă realității.

Și poate uneori e timpul să ne despovărăm de rele, de greutăți, dureri și suferințe și să spunem fără ocolișuri adevarul. ”Nu prea bine”, ”sufăr enorm”, ”mi-e greu” sau pur și simplu ”cam rău”. Cred în zicala ce spune că o durere împărtășită e o durere înjumătățită, așadar poate că e bine să conștientizăm răul, să-l primim pe de-a-ntregul și să-l recunoaștem și altora.

Știu că uneori nu ajută deloc, însă crede-mă că există și oameni care au mult mai multe probleme decât noi. Primul exemplu ce-mi vine în minte sunt nord-coreenii. E tragic și e o rușine a zilelor noastre cum comunitatea internațională alege pur și simplu să ignore, să se spele pe mâini de soarta a peste 20 de milioane de oameni. Acești oameni au probleme mai mari decât a avea deziluzii la muncă, probleme în dragoste, frustrări date de Xbox-ul pe care nu și-l permit, acești oameni nu-și pot hrăni proprii copii, acești oameni nu pot avea nimic din ceea ce noi numim ”viață normală”. Oamenii aștia sunt supuși la un proces crud și sistematic de dezumanizare. De exemplu, femeile nord-coreene ce dezertează în China se supun unor mari riscuri de a ajunge prostituate, unii din chinezii ce le găsesc le vând traficanților de carne și totuși majoritatea celor ce au ajuns în această situație o preferă decât pe cea din Coreea de Nord. Măcar așa, zic ele, știu că au ce mânca. Cât de foame să-ți fie ca să preferi să fii prostituată?? Și dacă îți imaginezi că vorbesc din auzite, te invit să citești ”Escape from Camp 14”, o să găsești acolo o poveste ce va transforma prin comparație problemele tale în niște mofturi.

coreea_de_nord

Ghici, electricitatea mea / Unde este Coreea? (de Nord, se subînțelege)

Da, știu că asta nu le face mai puțin importante însă uneori cred că e bine să spunem ”STOP, am multe lucruri pentru care trebuie să mulțumesc și pentru care să fiu bucuros. Am măcar posibilitatea de a lupta, de a-mi crea cu mâinile mele serviciul dorit, dragostea cautată, viața fericită, totul depinde de mine și de un dram de noroc!” În tot timpul ăsta, oamenii aștia de pe aceeași paralelă cu noi, doar la mii de kilometri mai la Est, n-au nici măcar una din posibilitățile astea. Greșesc de fapt, dragostea e posibilă și acolo, însă trebuie să fie una din romane atât timp cât n-ai ce pune copiilor pe masă sau când știi că îi crești pentru a da cu ochii de acea lume…

Uneori în întunericul din noi se poate face ușor lumină, trebuie doar să alegem să deschidem fereastra dinspre soare…

ps: Cel mai simplu mod de a rezolva problema nord-coreeană cred că ar fi să îi convingi pe americani că aștia au mult petrol. Sau diamante. Sau cei mai buni burgeri. Știe cineva cum să facem asta?

Advertisements
2 Comments
  1. Si iata inca un contraargument numai bun de adus celor care spun cu nonsalanta ca viata in Romania e o corvoada si ca se afla “in cea mai de rahat tara” 🙂

    • Sindromul nemultumirii cronice…:) Cunosc, mai ma trezesc si eu cateodata in postura asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: