Skip to content

Banii, publicitatea și viitorul

August 4, 2015

1.        În ultimii doi ani Google a fost constantă în primele cinci companii din Global 500, un top al celor mai valoroase companii după capitalizarea de piață.  În același timp, în afară de Facebook (locul 49 în 2014), Google e singura companie din top 100 care și-a construit business-ul pe baza vînzării de informații.

Spun asta pentru că pînă la urmă, deși valoarea acestor doi giganți vine din banii de publicitate, publicitatea e doar o urmare naturală a faptului că aceste companii au pus la dispoziția advertiserilor cea mai importantă resursă pentru aceștia: informația. Advertiserul, fie că vorbim de Coca Cola sau de magazinul din colț care vrea să vîndă cornuri trecătorilor, e interesat în primul rînd să atingă  într-un mod eficient o audiență care să răspundă cît mai bine mesajul său (aici prin răspuns ar trebui să citim de fapt ”consum”) iar pentru asta are nevoie de cît mai multe informații ce pot fi interpretate corect.

În acest context, publicitatea online caută asiduu modalități prin care să poată calcula, stoca și vinde cît mai multe date despre cei ce folosesc internetul, date pe care mai departe advertiserii să le folosească cît mai facil pentru a-și îndeplini scopul final de a vinde. Așadar, cred că în viitorul apropiat locul 1 în topul de mai sus va fi deținut de compania ce va reuși să aibă cît mai multe date despre utilizatorul de internet și pe care le va putea interpreta și folosi într-un mod inteligent în timp real.

Momentan, pe lîngă Google și Facebook există o multitudine de agregatori, vînzători, interpretatori si intermediari de date, toți în căutarea acestui Sfânt Graal: cum să folosesc informațiile pe care le am cît mai eficient astfel încît să iau cît mai mulți bani de la advertiseri? Desigur, toți cunosc grade mai mari sau mai mici de succes în a compila tot ceea ce fac oamenii pe (și mai nou și în afară de) internet.

2.        De-a lungul timpului, Google a fost una din companiile cele mai importante în a oferi creatorilor de conținut de pretutindeni o serie de mijloace cu care aceștia să cîștige cît mai facil bani din producerea acestui conținut. Așadar, cei ce au creat un canal de YouTube primesc bani prin intermediul Google, cei care au un blog primesc bani cu ajutorul Google etc etc.

Dar în același timp, fiecare om ce accesează internetul e în sinea sa un creator de ‘conținut’, asta pentru că prin conținut putem înțelege și ”date”. Chiar dacă nu ai cont de Facebook, nu comentezi la niciun articol și în genere ești doar un trecător prin fața unei vitrine, companiile de date tot vor încerca să interpreteze comportamentul tău pe internet într-un fel și să-l transforme în informație. Astfel, dacă în ultimele trei săptămîni nu ai făcut altceva decît să citești informații despre Sardinia, unul din multitudinea de sisteme ce te are în baza lui de date va vinde unui advertiser informația că ești posibil interesat de o vacanță și că cel mai probabil ea va fi în Sardinia. În momentul acesta o companie aeriană va decide să cheltuie cîțiva cenți pentru a-ți arăta o reclamă cu ultimele lor reduceri către Cagliari, un lanț hotelier te va îmbia cu camerele lui iar autoritatea turistică italiană îți va arăta plajele minunate din insulă.

informatii

Punînd cap la cap cele două puncte de mai sus, nu e greu să-mi imaginez un moment nu foarte îndepărtat în care Google iți trimite un mail prin care te înștiințează că de mîine te poți înscrie în programul lor de ‘recompensare a împărtășirii comportamentului‘, program prin care dacă îți dai consimțămîntul ca Google să urmărească TOATE activitățile tale online (dar și offline) și să aibă acces la toate informațiile tale socio-demografice (deja au la o parte, mai mult sau mai puțin exacte) poți cîștiga bani din reclama ce-ți va fi afișată sau la care vei răspunde cumva (click, view, interacțiune, vizită etc).

Așadar, cu cît vei avea o viață publică mai de interes pentru advertiseri, cu atît vei avea șansa să cîștigi mai mult. Hai să construim și un scenariu concret. De dragul discuției am să presupun că un user vede 1000 de reclame lunar de la diferiți advertiseri, reclame ce ajung în ‘radarul’ său pe baza informațiilor pe care el a fost de acord să le împărtășescă cu Google (nume folosit tot de dragul discuției). Dacă ai citit despre Sardinia și despre cum se joacă poker, dacă ai comentat la un articol despre o carte și te-ai uitat la un film de prezentare al noului iPhone, dacă te-ai uitat la un meci de fotbal și ai căutat o pereche de schiuri, dacă te-ai dus cu prietena în parc, dacă ai alimentat de la Shell, vei primi pe rînd reclame de la Lufthansa, Pokerstars, Librarie.net, eMag, FC Barcelona, Rossignol, terasa Biutiful din Herăstău, OMV etc.

Toți acești advertiseri vor plăti lui Google o sumă de bani pentru înlesnirea afișării produselor/serviciilor lor către tine după care Google va începe să-și plătescă mai departe furnizorii:

– site-urilor / platformelor care au găzduit afișarea reclamei

– lui însăși pentru înregistrarea acțiunii tale de a căuta informații despre Sardinia. poker și schiuri

– site-ului care i-a vîndut informația că ai comentat la articol

– lui DigiTV care i-a spus că te-ai uitat la meci

– lui însăși pentru că a înregistrat din telefonul Android că erai în parc și că ai plătit la Shell

ție pentru că ai fost de acord să devii producător de date și ai primit reclamă

Dacă te înscrii în program și primești un preț mediu pe afișare/acțiune de 0,01 Eur, la 1000 afișări tocmai ai cîștigat 10 Euro. Nu știu dacă e un preț mare sau mic de plătit pentru lipsa intimității tale dar dacă acest sistem vine și cu niște reguli stricte și funcționale de păstrare sub confidențialitate a unor aspecte, e posibil să atragă cîțiva participanți.

3.       Mai există desigur varianta mult mai probabilă în care Google (sau altcineva) va face asta fără ca oamenii să se înscrie voit într-un astfel de program. Tehnologia va evolua în așa fel încît nu vei mai putea face niciuna din activitățile lumii normale fără a da destule informații ce vor putea fi întrebuințate în scopurile deja discutate și nu numai.

Iar acest “nu numai”, folosit în condițiile și scopurile potrivite, poate fi excepțional de bun. Deși un pesimist ar putea spune că…dar cui îi pasă ce ar spune un pesimist?

Advertisements

From → Serioase

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: