Skip to content

Despre Oameni și Șoareci

August 14, 2015

Pentru prima oară în istoria spațiului ăsta trebuie să încep prin o atenționare: dacă ai sub 18 ani cred că ar fi mai bine să citești acest articol doar după ce ai primit aprobarea unei persoane adulte din familie.

The best-laid plans of mice and men

Often go awry

Imaginează-ți că suntem în anul 131.000 î.Hr., o vreme în care toți oamenii (probabil) trăiau alcătuiți în mici comunități de vînători-culegători. Mai toți erau sănătoși, așa și trebuiau să fie dacă aveau de gînd să supraviețuiască, nu exista obezitate iar CNA-ul acelor vremuri indica tuturor minimum treizeci de minute de odihnă în fiecare zi. Pentru oamenii acelor timpuri să fii ”fit” nu era o modă ci pur și simplu diferența dintre viață și moarte.

Și pe atunci sexul trebuie să fi fost un subiect destul de important în agenda socială însă îmi imaginez că avea mult mai multă legătură cu supraviețuirea speciei decît cu partea hedonistă ce îmi pare a fi prevalentă astăzi. Așadar, dacă nu te-ai întrebat niciodată cum făceau sex acum mii de ani oamenii, ei bine, ai ajuns la blogul potrivit.

Să facem cunoștință cu Ion. Ion al nostru are o viață destul de grea, cînd nu vînează căprioare, nu prinde păstrăvi, nu afumă carnea, nu ascute vîrfurile de săgeți, nu mai aduce 300 de brațe de lemne de foc în peștera răcoroasă, nu se ceartă cu Vasile și cu Gheorghe despre cine are întîietate la bucata de ceafă la grătar, nu își învață băiatul cum să facă focul, nu fuge în copaci urmărit de trei Smilodoni turbați și nu doarme, cîteodată, se mai îndeletnicește cu unele activități specifice de propășire a neamului. Nu prea mult, nu prea des nici prea rapid că doar de, energia e greu de obținut, odihna e puțină și orice zgomot din jur poate să fie vreun urs care stă la pîndă sau vreun drac de copchil care iar se preface că doarme.

Îți zic eu, nu-i nicio distracție să faci sex cînd ursu’ bate la ușă, nu prea cred că-ți vine să stai la povești sau să ”hai iubito să stăm altfel”. Nu prea-ți vine să te bucuri de moment ci din contră, supraviețuiște ăla care-i mai rapid. Am s-o zic și p-asta, zică vreo femeie ce citește ce vrea, bărbat era Ion care termina mai repede, al’de Vasile și Gheorghe care erau ardeleni erau pradă la urși. 🙂 Atît timp cît am fost undeva destul de jos în ierarhia lanțului trofic, nu prea am avut timp nici de leneveală, nici de filosofie.

sex

Orice fată care a ajuns pînă aici și încă n-a închis pagina crede deja că ăsta e un articol prin care eu justific comportamentul celor de-un sex cu mine și probabil că vreau să transmit cum că ar fi ok să fii rapid. Nimic mai adevărat! Exact asta vreau să zic, că bărbații adevărați știu ce trebuie să facă ca să supraviețuiască și că o fac foarte bine! Dacă n-ar fi fost ei grăbiți acum 131.000 de ani, n-aș mai fi putut eu scrie acum inepțiile astea și nici femeile n-ar mai putea da acum ochii pe spate. Așa că dacă ești băiat și ți s-a întîmplat vreodată să fii mai pe fugă în pat, felicitări, am vești pentru tine, ești un BĂRBAT adevărat mă!

Și dac-aș lăsa lucrurile așa ar fi foarte simplu, m-aș putea duce liniștit la culcare știind că am reabilitat masculinitatea pentru eoni ce vor veni, voi avea articolul ăsta publicat și citat în studii de specialitate, voi avea propria mea pagină pe Wikipedia iar mii de chineji ce se vor naște pe 14 August, mai exact 50.000, se vor chema Andrei Zhang. Dar cum cred că e nasol să fii chinezoaică și pe deasupra să te mai și cheme Andrei, am să mai aduc cîteva idei care o să-mi ruineze sanșele la celebritate.

Nu mă dezic de teoria de mai sus, doar că ea e adevărată pentru anii 131.000 î.Hr., în zilele noastre alte lucruri te fac să fii bărbat și umblă vorba prin tîrg că rapiditatea e bună doar la 100 m garduri, nu paturi. Am ajuns în vîrful lanțului trofic și-acum avem timp de huzureală și foit în pat cît e ziua de lungă. Hai că acum încep încet-încet să mă reabilitez în ochii audienței feminine.

Timpurile se schimbă și ca multe alte subiecte ce privesc societatea umană și sexul devine din ce în ce mai complicat. În primul rînd, se vorbește infinit mai mult despre el. E și normal să fie așa, pînă la urmă e vorba despre actul ce conduce la însăși existența noastră,e vital pentru majoritatea dintre noi și e fundamental legat de ființa noastră. Într-o eră a democratizării opiniilor, a egalității dintre sexe, a amestecării valorilor, a manifestării vocii și-a individualității fiecăruia era inevitabil ca acest subiect să nu fie printre cele mai discutate teme posibile. Iar asta…e și de bine și de rău. În al doilea rînd, sunt convins că se și practică mult mai des ca în trecut și cînd spun asta nu vreau să aduc în discuție cîtuși de puțin moravurile mai bune sau mai rele ale contemporanului, dacă e să enumăr un singur factor pentru care cred asta acela ar fi că astăzi suntem mult mai mobili și putem cunoaște mult mai multe persoane în decursul unei vieți.

Să ne axăm astăzi totuși pe prima parte și pe de ce e „de rău”. Sau mai degrabă pe ce e rău. Și treaba e mai simplă decît ai crede, e doar o problemă de statistică. Dacă plecăm de la premisa că aproape toată lumea, de la profesor unversitar la grăjdarul boierului, vorbește despre asta și dacă ești de acord cu mine că o mare parte a populației are capacități mai reduse în a aborda metodologic, cu rațiune, răbdare și echilibru anumite subiecte în comparație cu partea mai mică numeric, atunci e simplu și-ți poți da seama de unde vin toate prostiile, miturile, stigmatele și frustrările multora cu și despre sex. Făcînd o analogie, dacă de la vlădică la opincă s-ar vorbi despre fizică cuantică, subiectul n-ar avea nici în clin nici în mînecă cu ce ar numi Einstein fizica cuantică.

Și pe bune dreptate cineva ar putea striga indignat „stai frate, că sexul nu e fizică cuantică. Și nea Gigi de la Vîrteșcoiu (e un sat în Vrancea, nu inventez) poa’ să-l practice fără a avea un doctorat în asta. Corect, însă problema e cum știe nea Gigi să vorbească despre ce face, nu ceea ce știe să facă. Par example: ejacularea precoce. Pînă să aflu eu că asta e o boală, am trăit toată adolescența mea cu spaima indusă în primul rînd de băieții mai mari și mai „experimentați” cum că năpasta asta se întîmplă multora, că vei fi de rîsul curcilor, că nicio femeie n-o să te mai vrea vreodată, că nu ești bărbat. Pentru un puști la 14 ani care vrea cu tot dinadinsul să fie bărbat, vestea asta e similară cu a-i spune cuiva că e posibil să dezvolte cancer doar pentru că respiră. Ca să nu mai zic de remediile propovăduite care erau, urmînd analogia, ca și cînd i-ai spune aceleiași persoane că totuși poate preveni cancerul dacă dă prin răzătoare 2.000 de castraveți pe zi. În timp ce stă cu picioarele în găinaț de porumbel. Porumbel călător cu minim trei scrisori livrate corect la activ.

Ejacularea precoce e un fenomen ce poate fi definit ca a fi precoce doar dacă se întîmplă în mai puțin de un (1) minut și care se recomandă a fi tratat doar dacă are loc în mod cronic. Așadar să ne calmăm și să nu ne mai facem (vorbesc mai ales cu băieții pentru că sunt convins că ei sunt cei mai îngrijorați) probleme degeaba. Băiete, dacă ai trecut de 1 minut, felicitări, am iarăși vești bune, ești BĂRBAT!

Glumesc desigur, bărbăția e dată de un cumul de factori al căror analiză nu e obiectul acestei discuții așa că înainte ca fetele să dea iar ochii pe spate și să le pierd total, să trecem la a demonta alte ‘probleme’. Părerile greșite despre actul sexual, dezvoltate deopotrivă de bărbați și femei, vin din adoptarea eronată a unor povești pe care le-a încetățenit nea Gigi, formal sau informal. Cultura populară a reușit să inoculeze niște idoli falși precum sînii mari, acte sexuale ce nu-s de valoare dacă nu țin toată noaptea, erecții de oțel și încă nenumărate alte stereotipuri fanteziste. Dacă e să vorbim de exemplu despre stereotipul durată, doi cercetători de la universitatea americană Penn State Erie au relevat că  orice act ce durează între 1 și 2 minute poate fi catalogat drept „prea scurt”, între 3 și 7 minute „adecvat”, între 7 și 13 minute „dezirabil” iar ce se întinde pînă la 30 de minute e deja catalogat ca „prea lung”. Eu nu vreau să zic că 5 ore nu pot să fie fantastice, fiecare cu gustul lui, zic doar că pe aici e media. Desigur că o astfel de catalogare a calității acestui act, și anume în timp, e simplistă și pe alocuri puerilă dar eu îi văd importanța în relaxarea unora, poate mai ales a celor ca mine la 14 ani, vis-a-vis de frustrări date de acest subiect.

Ca să nu zică fetele că am abordat cu precădere subiecte ce pot fi mai sensibile pentru băieți decît pentru ele, dragelor fiți pe pace, un studiu din 2013 spune că bărbații care preferă sînii mari vin cu predilecție dintr-un mediu socio-economic scăzut. Aparent, cu cît e mai sărac bărbatul cu atît mai mult preferă o măsură mai mare la sutien. Acum eu nu vreau să zic că dacă e sărac nu poate fi un bărbat excepțional doar că de obicei sărăcia vine la pachet cu tarele ei iar eu pe primul loc aș situa lipsa de educație. Așadar, dacă vreodată vreun necioplit îți spune că te-ar placea mai mult cu sînii mari poți să-i adresezi pe lîngă celelalte invective și un bazat pe studii „sărăntocule!” 🙂

Deși multe ar mai putea fi discutate, am să mă pregătesc de încheiere așa cum am început. Nu cu un citat dintr-o poezie (ce a dus la titlul unei cărți faimoase de Steinbeck și la titlul inversat al acestui articol autosabotat de la faimă) ci cu cîteva citate dintr-un interviu dat de autoarea unei cărți ce se numește „The Sex Myth”. Recunosc că nu am citit-o însă recenziile ei și interviul îmi spun că atinge destul de bine ideea acestui articol, autoarea încercînd să pună într-o ordine a normalității toată această narațiune a sexului prezentă în cultura noastră contemporană.

not only do we think that people are having tons more sex than they really are, but we attach a moral value to sexual openness and performance. We used to uphold being pure and chaste, and now it’s not just that we accept promiscuity and adventurousness, it’s that it has become the new imperative.

In our society, we often think of those two threads—the celebration of sex and the condemnation of it—as being the opposite of one another. But what I argue is they’re actually two parts of the same force, which is this idea, as I say, that whatever we do in relation to sex is really significant and holds this heavy weight.

I’m not saying that it’s unhelpful to have lots of sex or to have casual sex or to be sexy. Those things are all fine and they can be empowering and liberating on an individual level. I think what isn’t helpful is the idea that this is what empowerment looks like, and this is what you have to be doing, and if you’re not, then there is something wrong with you or you’re being repressed.

You have the right job, you have the right high heels, you have the right body, you have a really active social life and you also have a really awesome sex life, because it’s part of this idea of what it means to be a hip, successful person.

Și la sfîrșit ce să zic? Iubiți-vă mult! 🙂

Advertisements

From → Aleatorii, Serioase

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: