Skip to content

Capitolul III – În care REA ajung în capitala Moldovei și apoi…trec de ea

October 25, 2015

După o cafea binemeritată și-un viscol evitat la mustață, părăsim mica haltă Urziceni și dăm bice tuturor celor 85 de bidivii din cartea tehnică căci nu-i așa?, călătorului îi șade bine cu drumul. În micul nostru faiton se reinstalase liniștea și pacea, Viorel conducea tăcut în timp ce eu și Khaled ne bucuram de priveliștile oferite de nesfîrșita cîmpie română. Părea că timpul stă în loc și deși era sfîrșitul lui Septembrie, razele soarelui ardeau salba de sate sărăcăcioase ce se țineau scai de drum ca bobocii de rață după mă-sa.

Liniștea e spartă de Khaled care mă întrebă cum de nu e țipenie de om prin satele astea, întrebare la care răspund instinctual:

– Măi frate-al meu tăiat împrejur…dar nu termin bine de zis totul pînă la capăt căci observ pe fața ambilor mei parteneri de drum stupoarea, desigur, nu știau cu care din ei vorbesc așa că schimb rapid formularea și continui…măi circumcisule arab, la voi cînd sunt 50 de grade afară și cămila nici măcar pînă la adăpătoare nu se deplasează, ia zi-mi, e cineva pe stradă?

– Nu frate, da’ ce, acum sunt 50 de grade?

– Păi nu știu cum să-ți zic dar la noi 30 de grade în Septembrie sunt echivalente cu 50 de-ale voastre. De-aia stă toată lumea ascunsă, așteaptă să vadă dacă prinde cămila curaj și merge la adăpătoare.

– Aveți și voi cămile fratee???

– 😐

Paradoxal, arabul e rău de căldură ceva de speriat, n-o suportă de mai degrabă zici că-i eschimos din tundrele Siberiei. Ba chiar mi-a mărturisit că uneori i se pare că urăște căldura mai tare decît pe evrei, așa că replicile anterioare n-au făcut altceva decît să-i reamintească necredinciosului cît de cald îi e, moment în care a deschis instantaneu focul către pozițiile semite.

– Auzi domnu’ șofer, da tu vrei să ne arăti cum erau transportați strămoșii tăi în vagoane către lagăre sau de unde ideea să mergem pe vipia asta fără aer condiționat?!

Viorel, care pînă atunci condusese liniștit fără măcar să bage de seamă ce tot palavragim noi pe lîngă el (în parte și din dorința de a nu mai fi boscorodit pe tema ocolului făcut), s-a trezit ca din pumni cu replica asta.

– Ce vrei mă Mahommed, îți fac un preambul al pelerinajului tău la Mecca, ar trebui să apreciezi că te călesc și că te pregătesc pentru datoria ta cea sfîntă.

Vedeți voi, de la orice subiect poate porni rîca între Viorel și Khaled. Orice. Rîme? Se vor contrazice pe care din țările lor dă o producție mai mare de rîme la hectar (ca să nu mai zic ca țara celor de-o etnie cu Viorel nici nu-i țara lor). Praf? Pe cine are praful mai fin. Cuie? Pe cine poate bate mai multe cuie în talpa celuilalt. Mașini? Pe cine are mașina mai rapidă (Khaled are exact aceeași mașină cu cea a lui Viorel, pînă și culoarea e la fel, numai numărul diferă – vă miră?). Femei? Ohohoho – nici n-are rost să intrăm în subiectul ăsta… Și uite-așa începe războiul, azi e liniște și pace și mîine, pac, se trezesc unii și fac pe nebunii și bagă-te tu Andrei de-i desparte. Vezi dacă ne-a trebuit NATO.

Mă bag și eu (evident inutil):

– Viorele, stai un pic, eu n-am nicio datorie sfîntă la Mecca, așa că pînă nu leșin aici, ne dai și nouă drumul la aer?

În timpul ăsta, display-ul mașinii lui Viorel o lua și el razna de la atîta toamnă și acum indica 38 de grade. Însă nu atît de razna precum a reacționat Khaled cînd l-a auzit pe Viorel spunîndu-i cu un mare rînjet pe față că nu-i funcționează aerul condiționat.

A urmat o ploaie de ”casohhhta șarmuta” și multe alte vorbe de duh pe care nu le-am înțeles, deși din intonația lor tind să cred că dacă vreodată vreun Viorel Jr. Jr. Jr. Jr. din 2150 va sughița mult, Khaled e vinovatul. Și ca întotdeauna, poporul român pică pagubă colaterală, din nou pe fondul poziției noastre geo-politice excelente, numa bună de a ți-o fura tot timpul total nevinovat.

Drept vă spun că-i înțeleg pe oamenii ăstia din Bărăgan cu tot cu satele lor urîte și sărace. Păi ce rost are nene să stai să-ți construiești cogeamite palatul cînd știi că oricum la primăvară dau turcii evreii și arabii năvală și dărîmă tot ce te-ai chinuit cu trudă să faci. Ce rost are să ari și să semeni pămîntul sau să sapi fîntîna dacă oricum le dai foc și le otrăvești. Singurul lucru pe care are vreo noimă să-l faci e să crești turme de porci. Serios vă zic că nu înțeleg cum nu i-a dus capul să-și facă toți niște turme de porci imense cu care să iasă la păscut. Iată, nu v-au zis asta la școală așa că-mi asum eu datoria de a vă spune care era salvarea Țării Românești: porcii! Cotropitorii aștia nu se atingeau de ei iar nouă ne rămîneau destui să-i și mîncăm, să-i dăm și troc pe fructe, legume, cereale. Porcii puteau fi calea prin care deveneam o adevărată putere europeană, în sfîrșit una de temut!

turma-de-porci

Era scris și-n biblie, da cine să citească…?

În fine, să nu ne depărtăm de protagoniștii noștrii si să ne întoarcem la ei.

Drumul cel mai bun și mai scurt către Chișinău face dreapta imediat după Focșani, luînd-o spre Tecuci. Doar că Viorel al meu o tot mîna înainte de zici că ne urmărea din spate Muma Pădurii și noi n-aveam niciun pieptăne de aruncat în calea ei (aici se vede că dacă mergi cu mașina, n-ai nicio șansă să dai peste vreo muscă care să te roage s-o salvezi și care să-ți dea aripa ei cu care s-o chemi cînd dai de belea, în cel mai bun caz dai de-o groază de muște pe care trebuie să te oprești la benzinărie și să ți dezlipești de pe parbriz).

– Vioreleeee! Șezi domol c-ai greșit drumul, ne pierzi ca Moise prin deșert, fă-te-ndărăt! rîdea la el arabul.

– Viorel, fii rațional te rog, la radio au zis că la Bacău al zecela covrig cumpărat e gratis, vrei să deviem atît și să stăm la coadă doar pentru un covrig?? Avem de ajuns în alte părți…adăugam și eu în van.

– Mucles! Ca un român verde ce ești vei aprecia că te duc și pe tine să-ți faci datoria de credincios așa că la Iași mergem, în timp ce tu bați mătănii la moaștele Sfintei Parascheva eu îi arăt lui Khaled ce înseamnă adevărata capitală a Moldovei.

Numa iaca dupa și-am ajiuns la Ieși, Viorel fiind di-al locului o uitat di Parascheva șî di rolul di ghid, așa cî ne-o zvîrit la o crîșmă pentru cupluri romantiși dupa cari s-o dus în treburile lui șî ne-o lepadat înainti macar sî cînti cucoșu di tri ori. Da’ macar înainti o batut în cuii un plan și n-avia sî deie greș: mîni dis de dimineața ni trezîm la 7 șî plecăm la Chișînău, nu di alta, da’ la zăși ni aștiaptă pi tăți o întîlniri tari importantă.

Vă aștept în episodul viitor, unde vom vedea cum am plecat tustrei cu spor și voie bună din Iași.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: