Skip to content

Capitolul V.1 – ”Un nuc, o vie, un Moskvich”

Știu dragă cititorule că odată cu depănarea capitolelor anterioare (I, II, III, IV), aventurile celor trei protagoniști sună din ce în ce mai mult a poveste vînătorească însă te încredințez de buna mea voință și te asigur că am încercat să fiu un povestitor pe cît de obiectiv posibil. Evenimentele ce vor urma mă obligă să încep ultima filă din neverosimila călătorie spre Chișinău a lui Viorel, Khaled și Andrei cu această deculpabilizare. Dacă totuși nu voi fi crezut, nu mă voi mira prea tare și nici n-am să țin ranchiună, după cum vei vedea, n-ai fost primul care să nu creadă, așa încît…uneori chiar și eu mă întreb dacă nu cumva am visat totul…

Să revenim însă la eroii noștri și să-i găsim bucuroși și voioși la bordul Furiei Roșii, un nume mai mult decît potrivit pentru micul lor Renault ce tocmai terminase cu brio raliul Hușilor, ba mai mult, chiar cu doi copiloți la bord (deși, dacă-i întrebați pe copiloți ei ar fi spus mai degrabă că ”saci de cartofi” ar fi fost descrierea adecvată situației). Așadar, după spaima trasă pe macadamul vasluian, Furia Roșie adoptase pe dealurile Nisiporenilor viteza regulamentară de 80 km/h, o viteză ce le promitea celor trei Read more…

Advertisements

Pînă cînd nu te iubeam

That’s the paradox: the only time most people feel alive is when they’re suffering, when something overwhelms their ordinary, careful armour, and the naked child is flung out onto the world.

The only calibration that counts is how much heart people invest, how much they ignore their fears of being hurt or caught out or humiliated. And the only thing people regret is that they didn’t live boldly enough, that they didn’t invest enough heart, didn’t love enough. Nothing else really counts at all.

Aș putea scrie vrute și nevrute despre cîntecul sau rîndurile de mai sus, dar uneori lucrurile simple sunt mai frumoase. Citatele le găsiți în scrisoarea de aici.

Ski. Libertate

Neavînd și eu ca orice om normal măcar un (1) cont de Facebook, n-am putut să mă dau mare după weekend-ul ce-a trecut, postînd poze în care schiam majestuos (în poze chiar schiez majestuos, așa să știi! 😀 ) la 2,000m +. Așa că pentru a elibera supapa de presiune și a nu cădea în ispita feisbuc, îmi vărs frustrarea chiar aici, chiar acum! Iată-mă în filmulețul viitor cum rup muntele în două. Enjoy!

ps: în Ianuarie și Februarie 2016 zborurile din București către Ålesund costă 150 de Euro dus întors. Zic să iei slană și ceapă la tine, e cam scump traiul prin fiorduri.

Capitolul IV – Ostași, vă ordon, treceți Prutul!

Ascultați la mine, să te trezești în tîrgul Ieșilor e încă o experiență cu iz de poveste din vremuri de demult. Dimineața mi-a fost vestită de cîntecul strașnic al cocoșilor, dinspre cuhnele hanului miroasea a Poale-n Brîu proaspăt puse în cuptor, roțile carelor ce se duceau cu noaptea-n cap spre obor zornăiau ritmic pe stradă, doi cîini de pripas lătrau surd la căldărarii ce începuseră să mișune pe lîngă cort în timp ce o privighetoare își chema înnebunită perechea în socul din fundul grădinii.

În tot acest zumzet de lume ce se trezește la viață mi-arunc leneș brațul în cealaltă jumatate de pat ca să-i arăt și arabului ce-nseamnă o dimineață în Moldova. Arabul nicăieri. Read more…