Nu e nimic în neregulă cu România!

 Da, exact, România e foarte bună aşa cum e. Cu românii e o (mare) problemă.

De câte ori n-ai auzit clişee de genul “toţi politicienii sunt corupţi”, “la noi, ca să faci o treabă trebuie sa dai şpagă/ai pile”, “ne-am săturat de x, y, z”, “plătim o grămadă de taxe şi ei (politica) nu fac nimic”, “nimic nu merge în ţara asta” etc etc. Probabil că majoritatea, dacă nu toate, sunt adevărate. Îşi pune cineva întrebarea de ce? Dar gândită serios, fără a da vina pe autorităţi, pe sistem, pe istorie, pe turci, pe americani sau pe ţânţarul anofel. De ce?

Cum dracu’ se face ca alţii pot şi noi nu? Cum se face că suntem ultima opincă din Europa asta? Păi, pentru mine e simplu: din cauza noastră, a tuturor. A mea, a ta, a prietenilor tăi, a prietenilor mei. Cu toţii suntem de vină. Nimeni altcineva. Trăim exact unde merităm şi cum merităm. Stă în puterea noastră să fim ultimii şi se pare că, măcar la asta, excelăm.

Ai dat vreodată şpagă? Ai dat.
Te-ai gândit vreodată să fentezi legea cumva (şi ai facut-o)? Da.
Dacă ai fi în locul unui politician ai face la fel ca el? Cel mai probabil că da.
Ţi-ai aruncat gunoiul pe geamul maşinii? Sigur ca da!
Minţi? Manipulezi? Vrei un post mai călduţ prin care banii să vină şi tu sa ai cât mai puţin de făcut pentru ei? Eşti fals pentru că ştii că asta ţi-ar putea aduce beneficii materiale/de status social? Nu-i aşa că meriţi mai mult? Absolut!
Sunt toţi ceilalţi din jurul tău mai proşti ca tine? Aşa-i că peste tot pe unde te uiţi vezi lucruri prost făcute, pe care tu, le-ai putea face mai bine?
Aşa-i că puştiu care tocmai te-a depaşit cu 220km/h pe autostradă are maşina de la tac’su? Care tac’su e un securist? Aşa-i că ţi-ar fi plăcut să fii în pielea lui?
“Şi bă, cum naiba de toate femeile astea-s curve? Ai vazut-o p-aia în SL-u ăla AMG? Panaramă de Dorobanţi!”

It is not “can any of us imagine better?” but, “can we all do better?” Abraham Lincoln – Annual Message to Congress; December 1, 1862

Cam ăştia suntem. Se apropie acum alegerile şi pe parcurs ce discursul politicienilor ia o turnură tragi-comico-dramatică, le fel şi vocile din societate au un patetism pe care nu pot să nu-l observ. Politicienii ăştia atât de huliţi de noi toţi, sunt ‘noi’! Sunt o oglindă perfectă a societăţii româneşti!

Am fost anul ăsta de câteva ori in Harghita şi Covasna. Stiţi cum m-am simţit acolo? Mai acasă decât în Bucureşti. La un moment dat mi-am întrebat gazda la care stateam cum au reuşit ei să-şi facă pârtie de ski într-o staţiune aşa mică. Răspunsul a venit incredibil de natural într-o română stâlcită: ” Păi noi singuri ne-am descurcat. Doar nu era să aşteptăm pe alţii să ne facă treaba. Şi avem planuri mari, pe care, cu timpul, le vom face pe toate.” Cum? Nu tu şpagă, nu tu prietene stat? Şi cum, v-aţi strâns voi mai mulţi aşa şi aţi pus mână de la mâna şi-aţi făcut treaba asta? Şi banii cum o să-i împărţiţi?

Probabil ai ajuns aici de pe contul meu de twitter. Şi dacă eşti pe twitter sau apropiat online-ului ai auzit de campania Vrem Respect (#vremrespect). Cine sunt acei “noi” din “vrem”? Şi dacă vreţi respect, oferiţi-l! Respectul nu se cere, nu se împrumută, nu se negociază ci se caştigă! Întreb, ce ai/aţi făcut să-l meriţi (meritaţi)?

Nu pot decât să sper că tu, cel ce ai citit postul ăsta, să te încadrezi în cât mai puţine din exemplele de mai sus. Şi să ştii că, da, depinde de tine să faci din locul ăsta, un loc mai bun.